16
Oct

Olimpiada Frizerilor

Pentru mine tunsul este o activitate relaxantă, şi chiar dacă se întâmplă o dată pe lună, îi acord importanţa cuvenită. Din acest motiv sunt foarte selectiv cu locurile unde îmi las podoaba capilară. În Bucureşti nu am decât două locuri preferate.

Ştiu că atmosfera este plăcută, iar frizeriţele te “bibilesc” cel puţin 20 minute, chiar dacă eu nu am pretenţii deosebite … vreau de fiecare dată un tuns numărul 1.

Azi m-am tuns la Vaslui … Am cerut acelaşi “meniu” 😆 şi m-a terminat în 5 minute 😆 Nici nu am avut timp să-mi dau seama când m-am aşezat pe scaun. Femeia a făcut treabă bună, nu am de ce să mă plâng, dar aşteptam parcă altceva 😆

M-am simţit ca la Olimpiada Frizerilor, dacă există aşa ceva. Alerga maşina aia de tuns prin capul meu mai ceva ca un Lamborghini pe Calea Dorobanţi.

Chiar m-a impresionat eficienţa duduii şi cred că dacă ar exista un concurs de “frizerie”, ar câştiga detaşat la capitolul “viteză de execuţie”.

15
Oct

Ce se mai fura prin Bucuresti?

lukoil

Ora 17, langa statia de benzina Lukoil de pe Bulevardul Tei. Parchez Loganul undeva intr-un parculet din apropiere si ma duc in treaba mea.

La ora 19 revin la masina. Pun panoul pentru radio si plec spre Unirea. Pe la Piata Sfanta Vineri vreau sa schimb CD-ul si ma intorc catre bancheta din spate. Sa pic de pe scaun, nu alta. Bancheta era scoasa din locul ei si data peste cap.

Am tras masina pe dreapta si am constatat ca mi-a fost fortata incuietoarea de la usa din fata, de la pasager, iar portbagajul nu se mah poate deschide cu cheia.

Ieri am fost la service si am scapat ieftin. In loc sa schimb tot setul de incuietori, 1200 lei, mi-au reparat usa si portbagajul. M-a costat doar manopera si am plecat multumit.

De la service am aflat si o chestie interesanta. Hotii mi-au dat bancheta la o parte cu intentia de a-mi fura pompa de benzina. Se pare, spre norocul meu, ca nu au mai avut timp sa actioneze.

Sunt de-a dreptul siderat … Ziua, pe lumina, intr-o zona intens circulata, atat pietonal cat si de catre masini … Cu alarma urland … Niste indivizi au avut ragazul sa-mi sparga masina.

Evenimentul de mai sus nu face decat sa-mi confirme justetea deciziei de a pleca odata din “metropola” asta infecta.

Nu traim intr-o lume perfecta. Sunt constient de acest lucru. Totusi, sanatatea este cel mai de pret lucru pe care il avem, iar eu vreau sa-i am sanatosi pe cei din jurul meu.

Din acest motiv voi sustine mereu ca Bucurestiul nu este un oras de locuit.

14
Oct

Ce se mai vinde prin intersectii

Venind de la hypermarket-ul Real Berceni, la capătu autobuzului 313, am văzut un individ care vindea în intersecţie ştergătoare de parbriz.

Afară ploua mărunt, coada la stop era destul de mare … Eu zic că avea destui prospecţi. Totuşi vânzările nu mergeau aşa de bine (cel puţin cât am aşteptat eu în coloană aşa părea)

Posibile cauze? Culoarea tenului 😆 , atitudinea arogantă de parcă îţi făcea un favor că te abordează …

E mare păcat de potenţialul acestei idei. Sunt convins că omul producea ştergătoare de parbriz în curte … şi s-o fi gândit la o modalitate ieftină de distribuţie “targetată” pe publicul lui.

13
Oct

Structurile de inginerie civila

Dirigentie de santierO mare parte dintre lucrarile publice se ocupa cu structurile care definesc societatea noastra, iar acest lucru a fost valabil in intreaga istorie a omenirii. Astazi, structurile pe care vechii ingineri le-au lasat in urma ne ajuta sa intelegem oamenii care au trait inaintea noastra, cum au trait, razboaiele pe care le-au purtat si zeii pe care ii serveau.

Intr-un fel putem spune ca cele mai timpurii inginerii civile au fost arhitectii care au proiectat piramidele din Egipt si contemporanii lor din alte tari. Desi structurile pe care le proiectau inginerii acelor zile sunt extrem de ineficiente in utilizarea lor de materiale la standardele de azi, ele sunt inca minuni ale ingineriei si ale lumii deopotriva.
Apeductele si drumurile din Roma au fost o minune de inginerie pentru zilele lor. Pentru a putea transporta apa pe distante lungi, fara utilizarea de pompe si tevi a fost o adevarata provocare tehnologica. Prin intelegerea fizica a fluxului de lichid si combinarea cu stabilitatea structurala a arcului, aceste inginerii au reusit sa furnizeze apa pentru zone care altfel nu ar fi putut functiona ca ferme.

Chiar si astazi activitatea inginerilor constructori modifica mediul din jurul nostru, creeaza spatiu in care putem trai, lucra si juca. In timp ce structurile pe care le vedem cel mai frecvent sunt cladiri, ofertele de inginerie civila includ multe alte structuri, precum baraje, drumuri, poduri, tunele, tubulatura ventilatie, statii de tratare a apei si mai mult.

Barajul Hoover, al doilea ca marime din Statele Unite a fost o minune a ingineriei in ziua in care a fost contruit. Acesta este amplasat pe raul Colorado, la granita dintre Arizona si Nevada, creand Lacul Mead, care se intinde pe o suprafata de 110 mile in amonte la Marele Canion. Acest baraj profita de existenta canionului in mod natural, care este o extensie a Marelui Canion pentru a oferi fundatia, precum si o camera pentru lacul creat. La finalizarea sa, in 1938, era cel mai inalt baraj din lume si desi multe altele l-au depasit de atunci, aceasta este inca in top 30.
Cea mai inalta cladire din lume, Burj Khalifa din largul coastei Dubai este atat cea mai inalta cladire cat si cea mai inalta structura de om din lume. La 2723 de picioare inaltime, a creat provocari deosebite pentru echipa de inginerie civila care a proiectat-o. Printre alte probleme cu care s-au confruntat, a fost ca aceasta trebuia construita pe nisip. Adaugat la acest inconvenient major au fost vanturile puternice la care etajele superioare ale cladirii urmau a fi supuse.

Fiecare dintre aceste structuri, ca orice alta constructie civila, are propriile probleme de design. Inginerii civili care lucreaza pe aceste proiecte incep prin intelegerea problemelor cu care se confrunta. Procesul de proiectare consta in gasirea de solutii la aceste probleme pentru a se asigura ca structurile rezultate vor fi sigure.

13
Oct

Aviz amatorilor …

Mi-am pus azi din nou capace la Logan, după ce mi-au fost furate în urmă cu 3 săptămâni. Astea nu sunt originale. Sunt contrafăcute, şi au fost cumpărate din târgul Vitan … deci nu vă mai obosiţi să le furaţi 😆

capace

12
Oct

Alice în Ţara Minunilor la IMAX

alice-in-wonderland

Ieri am bifat şi IMAX-ul de pe lista locurilor unde “trebuia” să mergem. Am prins locuri (pentru că da, la IMAX trebuie să prinzi locuri libere) la Alice în Ţara Minunilor şi pot să spun că singura minune din acest film este efectul 3D. Atât şi nimic mai mult.

Johnny Depp nu are cine ştie ce rol, iar adaptarea cărţii cu acelaşi nume este destul de slăbuţă.

Totul se rezumă la efecte speciale. Dacă ăsta este viitorul filmului … atunci e jale. Un film reprezintă mai mult decât nişte animaţii 3D. Mă bucur că la Ocaruri încă se mai apreciază filmele adevărate. Insuccesul Avatarului este o bucurie pentru mine.

11
Oct

Povestea doamnei General

Supranumele i-a fost atribuit acum multi ani – intro vara, la tara. Il merita! Mereu atenta cu nepotii ei intuia perfect urmatoarea miscare ce vroiam s-o facem – dar mereu treceam peste toate cu amuzament.

Mama ma trimitea la mare aproape in fiecare an cu ea. O nebunie! Ca toate bunicutele, avea foarte dezvoltat simtul economic – inca il mai are. Daca mama ii dadea de cheltuiala 100 de lei, acestia se imparteau in doua – 50 de cheltuiala si 50 sa ne intoarcem acasa cu ei. Cei 50, ramasi pentru cheltuiala, se imparteau la randul lor in doua – 25 de cheltuiala si 75 sa se intoarca cu ei acasa pentru a-si etala in fata mamei, mandra, iscusinta cu care a reusit sa economiseasca niste banuti [nu ca i-ar fi cerut-o cineva]. Si uite asa-mi petreceam o vacanta de vis in anii `90, pe litoral, uitandu-ma cum alti copii se dadeau in masinute, balind dupa o inghetata de care nu ma puteam bucura pentru ca bunica cumparase deja fructe. Niciodata nu puteai manca in aceeasi zi si fructe si inghetata. Era litera de lege. Ajunsesem sa ma oftic si pe sora mea mai mica -Miruna – pentru ca bunica cumpara mai mult fructe – Miruna fiind foarte mica nu avea voie inghetata. Dar am rascumparat acest dezavantaj cand Miruna a mai crescut si eu mancam cu Dadi pe ascuns fineti.

Intr-un an ne-am dus cu ea intr-o tabara la Costinesti. Am ramas uimite cand ne-a dat voie sa mergem la discoteca. La fel de uimite am ramas si cand ne-a zis ca nu ne da bani pentru discoteca – nu ne-am mai dus, evident. Am ramas in camping, impreuna cu altii [care poate tot cu bunici economi erau] si am jucat popa-prostul. A fost o miscare buna, intr-un final, ca ne-am facut cu un mare castron de gogosi – jucam pe porunci.
Doamna General este o bunicuta care nu ti-o doresti cat esti copil dar ajungi sa o adori cand esti adult.

10
Oct

H2O

Saptamana trecuta am avut inundatie. S-a spart o teava de la baie si mi s-a inundat toata casa – in fine, mai putin bucataria. A fost neplacut si singurul lucru care-l regret este ca n-am avut taria sa las totul balta si sa fac poze. Un post care l-as fi numit “inundatia la romani”. Era totul atat de tipic romanesc… Trec peste detaliile inundatiei pentru ca nu despre asta vroiam sa vorbesc – si, sincer, nici nu vreau sa-mi mai aduc aminte.
Exista si nu punct bun in toata povestea asta. Si spun asta pentru ca sunt absolut sigura ca destinul meu este sa mor inecata in propria casa. De cand cu inundatia asta totul imi devine din ce in ce mai clar – daca as fii o credincioasa impatimita as putea zice chiar ca Dumnezeu imi trimite semne [dar nu sunt]. Am sa astept!
Dimineata mohorata a zilei de azi imi descopera metehnele traiului la bloc. Imi ploua in casa! E un mod dur de-a o spune dar practic cam asta se intampla. Cumva, la geamul din sufragerie, mai nou, cand ploua, se scurge toata apa in casa. Fiind inca socata de trauma inundatiei normal ca n-am avut o reactie pozitiva atunci cand am vazut parchetul din sufragerie plin de apa. De fapt, nu mai suport apa. Este exact acelasi sentiment care l-am avut anul trecut dupa ce m-a plouat 4 zile fara incetare in Viena.
Maine ma duc la BestFest si nici macar nu indraznesc sa sper ca nu va ploua – desi prognoza meteo este una imbucuratoare.
Ma gandesc sa ma mut. Poate am noroc si fentez destinul. Asa ca cine-si doreste un apartament la bloc, proaspat inundat, in care parchetul este numai valuri [dar e ok, se inchid usile mai bine], peretii sunt galbejiti de la apa, cascada in sufragerie… sa ma anunte.

9
Oct

Mr. Angelino

Acum vreo doua saptamani, m-am intalnit la metrou cu o tipa pe care n-o mai vazusem de mai bine de doi ani. Ma indreptam spre ea, imi parea cunoscuta dar am ezitat sa-i spun ceva pentru a nu face vreo gafa. Ne cunosteam, ea m-a recunoscut. A urmat un dialog sec in care eu incercam sa-mi amintesc cum o cheama – probabil si ea facea acelasi lucru. Cred ca o chema Alina – nu-s sigura.
Poate peste alti doi ani cand ne vom revedea intamplator o sa-mi aduc aminte cum o cheama. Ciudat este ca ne desparte doar o sosea si doua trotuare.

De atunci ma gandesc cu cata lume n-am mai apucat sa ma intalnesc, ma intreb dupa cat timp o sa-i revad, daca o sa-mi aduc aminte numele lor sau daca o sa-i recunosc.

Ce porcaria naibii… sa cunosti atata lume dar de fapt pe nimeni..

Noapte buna, Mr. Angelino!

8
Oct

Povesti de adormit vacile

vaca

Povestea cuierului

Dupa patru ani de zile, am gasit de cuviinta sa-mi cumpar un cuier. L-am cumparat si montat frumos pe un perete de pe holul de la intrare. Duminica, in timp ce se monta cuierul, vecinul de deasupra mi-a sunat la usa facand scandal ca-i doarme copilul – era in jur de ora 17:30. I-am explicat frumos ca nu am cand in alta zi sa-mi montez cuierul, ca este o ora decenta in care pot da patru gauri cu bormasina si ca-i place sau nu cuierul va fi montat. El tot urla si-mi zicea ca-i doarme copilul. Mi-am luat fata de “si mie ce-mi pasa!?!” si i-am repetat iar ca nu am cand alta zi sa-l montez.
Mi-a replicat “dar monteaza-l in timpul saptamanii”.
“Dar ce in timpul saptamanii nu-ti doarme copilul, sau cum?” …”V-ati dori ca odata la patru ani cand am nevoie sa folosesc o bormasina sa va sun la usa intreband: vecine, credeti ca as putea face putina galagie in casa mea in orele care nu sunt destinate odihnii? Plus de alta copilul tau imi tropaie in cap in fiecare zi… dar inteleg ca este normal sa se intample asa si nu-ti vin la usa sa-ti injur copilul. … asa ca ar fi cazul sa ma intelegeti si pe mine acum!”
A mai balmajit ceva revoltat, m-am enervat si i-am trantit usa-n nas in timp ce mi se monta cuierul.

Azi dimineata, m-am trezit frumos, mi-am facut toaleta/siesta/tabieturi/etc. si-am vrut sa-mi iau haina sa ies pe usa. Impas, disparuse haina! Pe fotoliu nu era [vechiul cuier], pe canapea nu era, in dormitorul mare nu era, in sifonier nu era. Panica, nervi, paranoia. Nimeni nu intrase, nimeni nu iesise din casa cu exceptia mea. Imi aduceam aminte perfect ca am intrat cu haina pe mine in casa… dar unde dracu era haina? In cuier, pe hol, unde-i era locul.

Dobitoaca cu silicoane

Am o cunostinta care acum vreo doi ani si-a facut un credit pentru a-si cumpara o masina. Facem exceptie ca era vai mama ei, ca statea cu chirie si mai trebuia sa intretina si un copil caruia nu-i cunostea tatal cu siguranta [adica putea sa fie Vasile, la fel cum putea sa fie Popescu sau Ionescu]. Si-a facut dobitoaca credit masluit, si-a cumparat o masina pe care in sapte luni a facut-o praf. Si-a luat alta masina, la mana a doua, asa… cum se duc proastele sa-si cumpere masini – “uite ce draguta e masina asta, o cumpar… ce daca are numai trei roti si nu porneste!?!” – a urmat alta masina, si alta… toate din ce in ce mai proaste. Eh…! Ca sa aud acum doua saptamani ca si-a vanut a nu stiu cata masina – luata la mana a doua, of course – si si-a pus silicoane.
Cum cacat sa faci credit de 10.000 E, sa platesti pentru el zece ani si sa te alegi cu o pereche de tate pe care trebuie sa le aranjezi in fiecare dimineata cand te trezesti pentru ca iau forma patului!?!

Petreceri si crize

M-au disperat “astia” cu criza lor. La T.V. criza, pe strada criza, in metrou criza… unde intorc urechea numai criza. Cedez nervos! Nici petreceri nu mai facem pentru ca este criza. In fine, am oservat ca petrecerile in ultimul timp se rezuma la o intalnire de X persoane care stau frumos pe o canapea, altii pe fotolii/scaune si se discuta – eventual o muzica in surdina ca sa aiba un pic aer de petrecere. Ok… si unde e petrecerea/actinea???
Probabil tabloul conturat pentru petrecerile pe timpul crizei vor fi facute intr-o camera dintr-un apartament de bloc, aceeasi oameni numai ca o sa inghetam ca prostii, o sa stam la lumina lumanarii si o sa consumam decoct – exact ca babele nostalgice care-l plang pe Ceausescu. In cazul asta, dragi prieteni, va anunt ca o fumez la petrecerile voastre pana o sa va distrug psihicul – pentru ca nu mai suport. It is fucking boring!

Cum iesi din normal pentru ca n-ai masa

La fel cum timp de patru ani nu am gasit folositor un cuier in casa asa gasesc total nefolositoare o masa. Nu am in casa decat o masuta mica care oricum nu-i functionala pentru ca depozitez chestii pe ea. Si nu-mi stric eu feng shu-iul ca sa arat “musafirilor” ca am masa. Din moment ce nu manac in bucatarie, nu-mi trebuie masa! Din moment ce nu dau mese festive, nu-mi trebuie masa! Atata timp cat paharul “musafirilor” poate sa stea pe jos/biblioteca/sau orice alt loc ce poate servi drept suport pentru pahar, nu-mi trebuie masa!
Pai si atunci cum cacat vii tu in casa mea si ma privesti chioras “ce bah, tu nu ai masa?” Adica e normal sa-mi cumpar o masa ca sa-ti ofer tie confort!?! Deci, NU!

Mai aveam povesti dar deja devin plictisitoare.