Saptamana trecuta am avut inundatie. S-a spart o teava de la baie si mi s-a inundat toata casa – in fine, mai putin bucataria. A fost neplacut si singurul lucru care-l regret este ca n-am avut taria sa las totul balta si sa fac poze. Un post care l-as fi numit “inundatia la romani”. Era totul atat de tipic romanesc… Trec peste detaliile inundatiei pentru ca nu despre asta vroiam sa vorbesc – si, sincer, nici nu vreau sa-mi mai aduc aminte.
Exista si nu punct bun in toata povestea asta. Si spun asta pentru ca sunt absolut sigura ca destinul meu este sa mor inecata in propria casa. De cand cu inundatia asta totul imi devine din ce in ce mai clar – daca as fii o credincioasa impatimita as putea zice chiar ca Dumnezeu imi trimite semne [dar nu sunt]. Am sa astept!
Dimineata mohorata a zilei de azi imi descopera metehnele traiului la bloc. Imi ploua in casa! E un mod dur de-a o spune dar practic cam asta se intampla. Cumva, la geamul din sufragerie, mai nou, cand ploua, se scurge toata apa in casa. Fiind inca socata de trauma inundatiei normal ca n-am avut o reactie pozitiva atunci cand am vazut parchetul din sufragerie plin de apa. De fapt, nu mai suport apa. Este exact acelasi sentiment care l-am avut anul trecut dupa ce m-a plouat 4 zile fara incetare in Viena.
Maine ma duc la BestFest si nici macar nu indraznesc sa sper ca nu va ploua – desi prognoza meteo este una imbucuratoare.
Ma gandesc sa ma mut. Poate am noroc si fentez destinul. Asa ca cine-si doreste un apartament la bloc, proaspat inundat, in care parchetul este numai valuri [dar e ok, se inchid usile mai bine], peretii sunt galbejiti de la apa, cascada in sufragerie… sa ma anunte.