Povesteam acum ceva timp despre reactia vecinului atunci cand mi-am montat cuierul.

Eh, aseara – sau mai bine spus azi noapte -, la 03:06 – atunci cand iti este somnul mai dulce si mai adanc – ca prin vis aud soneria. Initial ma gandeam ca visez si nu am dat importanta. Suna iar. Cu greu m-am ridicat din pat si-am pasit leganat spre usa. Ma uit pe vizor… erau doi politisti. Acum recunosc ca nici in acel moment nu eram sigura ca nu visez.
Dupa ce-mi pun zece mii de intrebari intr-o secunda, deschid usa – ma gandeam ca poate ceva palpitant s-a intamplat. Amaratii astia de politisti ma priveau nedumeriti precum si eu ii preiveam la randul meu. Cateva secunde bune ne analizam reciproc si dialogam din priviri intrebandu-ne “ce-i?”. Bariera comunicarii a fost sparta urmand “deliciul” noptii:

” – Buna seara! Sunt agentul blablabla de la sectia 8 de politie”
” – Buna dimineata! Asa si…?” am replicat nedumerita inca.
” – Avem o sesizare din partea vecinului de deasupra cum ca ascultati muzica la maxim si i-ati trezit copilul”

In momentul ala m-am trezit instantaneu. Privirea mi s-a intunecat si sangele-mi circula foarte repede prin vene. Faptul ca eram trezita din somn era evident chiar si pentru ei.

Mi-au explicat cum au stat ca penibilii 15 minute cu urechea lipita de usa sa asculte daca de la mine se aude muzica. Muzica nu numai ca nu se auzea de la mine, nu se auzea de nicaieri. Dar ei, obligati de sesizarea facuta, trebuiau sa faca pe panterele roze.

Acum stau si ma intreb: cat de retard sa fii sa te trezesti in miez de noapte ca auzi muzica, sa pui mana pe telefon sa suni la politie dar nici macar sa nu te deranjezi sa cobori un etaj sa vezi daca intr-adevar de la vecinul de sub tine se aude muzica? Ii trimiti aluia politia pe cap la trei dimineata, pentru simplul fapt ca esti un idiot nesimtit.

Dupa ce am stat de vorba cu panterele roze vreo 20 de minute, timp in care a trebuit sa ma si legitimez [nume, anul nasterii, cum se numesc parintii blablabla], m-am intors la patutul meu care se cam racise intre timp. Plina de nervi fiind, evident, am stat ca popandaul si m-am uitat pe pereti o ora jumatate pentru ca nu mai puteam adormi.

Poate vecinul s-a apucat sa fumeze iarba si-l deranja linistea asurzitoare si a gasit de cuviinta ca-i timpul pentru putina actiune. Cert este ca aparitia mea in pijamale, cu parul valvoi si cu ochii umflati de somn o sa le ramana panterelor roze pe retina mult timp.

Acum ma gandesc ce capcane sa-i fac vecinului ca sa aibe macar motive sa-si justifice comportamentul infantil.